„Am un fibrom, ce fac acum?” este una dintre întrebările pe care le aud cel mai des după o ecografie de rutină. Cuvântul sperie, dar, în realitate, fibromul uterin este una dintre cele mai frecvente afecțiuni benigne ale uterului, iar multe paciente nu au nevoie de tratament, ci doar de monitorizare.

Ce este fibromul uterin

Fibromul (numit și miom sau leiomiom) este o tumoră benignă care se dezvoltă din mușchiul uterului. Poate fi unic sau multiplu, de câțiva milimetri sau de mai mulți centimetri. Apare la vârsta fertilă, sub influența hormonilor, și tinde să se micșoreze după menopauză.

Contează și locul în care se află. Fibromul poate crește spre exteriorul uterului (subseros), în grosimea peretelui (intramural) sau spre cavitatea uterină (submucos). Cele submucoase dau, de obicei, cele mai mari probleme de sângerare, chiar dacă sunt mici.

Cine are risc mai mare

Fibroamele apar cel mai des între 30 și 50 de ani. Riscul este mai mare la femeile care au rude de gradul întâi cu fibroame, la cele cu menstruația apărută devreme și la cele cu exces de greutate. Nu înseamnă că ai făcut ceva greșit: nu există un obicei de viață care să „producă” un fibrom, iar în majoritatea cazurilor nu putem identifica o cauză clară.

Simptome posibile

Multe femei nu au niciun simptom, iar fibromul este descoperit întâmplător la ecografie. Când apar simptome, cele mai des întâlnite sunt:

  • menstruații abundente sau care durează mai mult de șapte zile;
  • sângerări între menstruații, despre care am scris în articolul despre sângerările între menstruații;
  • senzație de presiune sau de greutate în pelvis;
  • urinare frecventă sau dificultăți la defecație, atunci când fibromul apasă pe organele din jur;
  • dureri pelvine sau lombare;
  • anemie (oboseală, paloare, amețeli) din cauza pierderilor de sânge;
  • uneori, dificultăți în a obține sau a menține o sarcină.

Aceste simptome nu sunt specifice fibromului. Pot apărea și în adenomioză sau în alte cauze de durere pelvină cronică, de aceea diagnosticul se stabilește după examinare.

Cum se diagnostichează

De cele mai multe ori, ecografia transvaginală este suficientă: arată numărul, dimensiunea și poziția fibroamelor. În situații selectate, când sunt multe fibroame sau când se planifică o intervenție, se poate recomanda RMN pelvin. Dacă suspectez un fibrom submucos sau un polip, histeroscopia (vizualizarea directă a cavității uterine) ajută la clarificare. Dacă ai simptome de anemie, adaug și analize de sânge.

Monitorizare sau tratament?

Dacă fibromul nu produce simptome, de obicei nu se tratează. Rămânem la controale periodice, de regulă la 6 până la 12 luni, pentru a vedea dacă dimensiunea se modifică. Dacă apar simptome, opțiunile se aleg în funcție de vârstă, dorința de sarcină, mărimea și poziția fibroamelor:

  • tratament medicamentos, pentru reducerea sângerării și a durerii, uneori hormonal;
  • proceduri minim invazive, precum embolizarea arterelor uterine, în cazuri selectate;
  • chirurgie, fie îndepărtarea fibroamelor cu păstrarea uterului (miomectomie), fie, atunci când este cazul, histerectomia.

Scopul meu este să păstrăm cât mai mult din calitatea vieții tale și, atunci când este relevant, din fertilitatea ta. Nu orice fibrom se operează și nu orice operație înseamnă pierderea uterului.

Fibromul și sarcina

Majoritatea femeilor cu fibroame au sarcini normale. Totuși, fibroamele mari sau cele situate spre cavitatea uterină pot influența șansele de a rămâne însărcinată sau evoluția sarcinii. De aceea, dacă îți dorești o sarcină, îți recomand să discutăm despre fibrom înainte, nu după.

Trei mituri frecvente

„Fibromul se transformă în cancer.” Foarte rar. Marea majoritate a fibroamelor rămân benigne toată viața.

„Trebuie scos imediat.” Nu. Un fibrom fără simptome se monitorizează, iar decizia de tratament depinde de cât te afectează, nu doar de dimensiunea lui.

„Nu voi putea avea copii.” Nu neapărat. Contează numărul, mărimea și poziția fibroamelor, iar multe paciente au sarcini fără nicio intervenție.

Semne care cer evaluare rapidă

  • sângerare foarte abundentă, cu amețeli sau slăbiciune;
  • durere pelvină intensă și bruscă;
  • creștere rapidă a abdomenului sau a fibromului la ecografie;
  • orice sângerare după menopauză.

Transformarea malignă a unui fibrom (sarcomul uterin) este foarte rară, dar creșterea rapidă sau apariția simptomelor după menopauză sunt motive pentru o evaluare atentă.

Programează un control în Iași

Dacă ai un fibrom descoperit întâmplător, simptome care te îngrijorează sau dorești o a doua opinie, te aștept la cabinetul meu din Iași. Poți face o consultație ginecologică decontată de CAS cu bilet de trimitere sau te poți programa prin pagina de contact.